Traducere de Octavian Cocoş
Ştiu bine cum era grădina mea
Când nu venise gerul cel temut –
Cu vii crăiţe, şi ce drept stătea
Şi zinia, ce prima a căzut;
Tulpini pălite, frunze atârnând,
Ce picură la soare liniştit,
Nu mă înşală, şi deplâng în gând
Tot ce-a distrus îngheţul cel cumplit.
Ah, de ghiceşti că-n linişte privesc
Să fac acest moment de neuitat,
C-amorul tău şi chipu-ţi îngeresc
Le-ascund în trupul meu lipsit de-oftat...
Să nu mă cerţi, căci iarna m-a încolţit,
Deşi afară-i vară negreşit.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.